Nici nu știu cum să încep… Poate ați văzut că în ultimul timp, folosesc tot mai des cuvântul vis și sunt sigură că îl voi folosi cel puțin la fel de mult și în continuare,pentru că nu îmi vine să cred că fiecare dorință mică, rostită sau chiar doar gândită acum niște ani de un copil de 15 ani, devine realitate și mă face să spun că într-adevăr mi-am ales cel mai frumos drum. #artistlifeisthebestlife
Pare mult spus, însă de fiecare dată când privesc în urmă, am lacrimi în ochi… Nu am crezut niciodată că din ceea ce a fost poate unul dintre cele mai triste momente din adolescența mea (renunțrea la dans), am reușit să creionez un nou început…am reușit să cresc un suflet dedicat artei. E foarte greu să fii nevoit să renunți la ceva atât de drag, să știi că nu vei mai avea vreodată ocazia de a-l recupera și să încerci să o iei de la capăt, cu acea frică de necunoscut ce te determină de cele mai multe ori să te întrebi dacă oare merită să o faci.
Dar uite că frica de necunoscut s-a transformat în ambiție, într-o dorință de-a dreptul arzătoare de a-mi crea o nouă viață și, dincolo de toate acestea, de a putea păstra amintirea timpului petrecut pe ringul de dans cât mai vie.
Iată-mă aici, acum, scriindu-vă la mai bine de 3 ani de când am ales să îmi dedic, pentru a doua oară, viața artei și, totodată, la doar o săptămână de la cel mai mare eveniment al industriei frumuseții din nord-vestul țării.
În weekendul 28-29 octombrie a avut loc la Oradea cea de-a doua ediție a Beauty Focus,care pentru 2 zile a reunit top branduri și traineri ai domeniului de beauty, show-uri și demonstrații pe scenă, un masterclass de excepție semnat Alexandru Abagiu, dar și două concursuri – reality nailart de salon și tribal make-up.
A fost un eveniment drag mie încă de la prima ediție, când am văzut și mam bucurat, mai bine zis, că Oradea are în sfârșit o zi dedicată unui domeniu foarte actual printr-un astfel de eveniment de calitate. Dar anul acesta a fost altfel. Beauty Focus a crescut, nu a mai fost doar o zi, ci două, iar eu nu am mai fost doar în public sau în backstage.
Pentru mine, ediția de anul acesta a adus odată cu ea cea mai mare realizare a mea ca make-up artist de până acum, deoarece am avut oportunitatea de a urca pe scenă în fața unui public format din oameni interesați, care apreciază frumosul, să îmi creez propriul seminar – Metallic Runway și să vă vorbesc, pentru prima dată, din postura make-up artistului care dorește să vă arate că un machiaj nu înseamnă doar linii și culoare. Imaginația, felul în care alegem texurile și cromatica pentru a contura povestea întregului look, trăirile pe care le dedicăm creației noastre, toate acestea ne fac unici și ne dau posibilitatea de a ne numi cu adevărat artiști.
Standul Urban Beauty a fost pe parcursul celor două zile, locul de întâlnire al celor care doreau să încerce produse noi, să cunoască texturi, să învețe câte ceva despre propriile trăsături prin machiaj, într-un cadru friendly și o atmosferă super dinamică. A fost o reală plăcere să cunosc oameni care își urmează pasiunea cu mândrie, indiferent că vorbim tot despre make-up sau de hairstyling, nailart, cosmetică și multe alte domenii prezente acolo.
De îndată ce pășeai în aria expozițională, te cuprindea o energie molipsitoare și, în contextul unui weekend cu o vreme nu tocmai plăcută, o astfel de ieșire era bine venită. Aproape 40 de expzanți și-au adus produsele în fața publicului orădean, fapt care a fost un pas important spre a-i aduce pe cei interesați mai aproape de calitatea produselor profesionale ale acestei industrii.
Încă de sâmbătă am avut parte de o veste care m-a bucurat foarte tare și anume, am avut ocazia de a fi make-up artist pentru show-ul de pe scenă din prima zi și pentru step-by-stepul de pe parcursul celei de-a doua zi al celor de la Axelle, coafurile fiind realizate de domnul Marian Cotoi, hairstylist și trainer. Să lucrezi în backstage ca artist este o reală provocare, dar și o experiență care pe mine mă convinge de fiecare dată că îmi place tot mai mult ceea ce fac.
Ziua de duminică a început foarte devreme și cu emoții care creșteau pe măsură ce se apropia ora 11, când începea seminarul. Pregătirea modelului, organizarea setupului pe scenă, probe de sunet, lumini – totul trebuia să fie perfect. Atunci când mi-am așezat lavaliera, simțeam cum îmi tremură mâinile și încercam să îmi spun că totul va fi bine. Atâta timp cât faci ceea ce iubești și știi că cei dragi te susțin, nu poate să fie altfel decât bine.
Și a venit și ora 11, iar eu am urcat pe scenă. Era puțin neobișnuit. Eu eram în ochii tuturor o fată de 19 ani, iar când am pășit în fața publicului am spus: Numele meu este Antonia Lestyan și sunt make-up artist. Iar atunci au dispărut toate emoțiile…
Metallic Runway a fost primul meu seminar pe scenă, a fost prima dată când le-am spus atâtor oameni să aibă curajul de a-și pune în valoare imaginația și trăirile, a fost prima dată când m-am simțit un atist împlinit cu adevărat.
Și acum am lacrimi în ochi… dar sunt lacrimi în semn de mulțumire pentru fericirea nemărginită pe care o simt crescând în sufletul meu atunci când spun că sunt make-up artist și da, la nici 19 ani am urcat pe scenă să arăt lumii viziunea mea, să împărtășesc cu voi ceea ce trăiesc, ceea ce simt prin această artă, iar când ajungi să dai mai departe din împlinirea ta, cred că poți să spui că iubești ceea ce faci cu adevărat.
No Comments