E aproape imposibil sa privești un apus și să nu visezi.
În ultima perioadă am călătorit destul de mult și sincer, de fiecare dată mi-am dorit să bifez pe listă nu doar locuri, ci și momente. Am început să ma îndragostesc de apusuri.
E o senzație atât de neobișnuită, un amalgam de emoții. Pentru mine, apusul înseamnă speranță, mă face să privesc adânc în depărtare și să prind viață odată cu toate culorile fabuloase care iau nastere pe cer sub ochii mei. Îmi aduce aminte de suflet, de oameni dragi și de trăiri pe care le prețuiesc enorm. Și, mai mult decât orice, apusul mă duce cu gândul la faptul că avem o singură viață să ne bucurăm de momente unice ca acesta. Apusul e un fel de paradox, sfârșit și început. Se încheie o zi cu toate oportunitățile ei, cu toate părțile bune și rele, zâmbete și lacrimi și urmeaza o nouă zi, cand poți să o iei de la capăt, să ajungi cu un pas mai aproape de ceea ce te face fericit.
Uneori avem nevoie de astfel de momente pentru a ne da seama că trăim o singură dată și sunt atât de multe lucruri pe care putem să le facem parte din povestea noastră, trebuie doar să învățăm cum să privim.
Photo: Dennis Durne
No Comments