Lifestyle, Make-up & Stories

#WelcomeToMyWonderland

Deși sunt -5 grade afară, iar soarele a uitat, cel mai probabil, să se mai arate, am ieșitdin casă cu geanta pe umăr și am luat-o la pas pe străzile pustiite, unde doar vântul îmi ținea companie, lovindu-se cu îndârjire de crengile copacilor. Gheața îmi deschidea calea la fiecare pas, însă, într-un final, am ajuns la studio. Am deschis ușa, mi-am pus geanta jos, am aprins luminile candelabrului și m-am întors în timp.

20161015_114313

Anul trecut, pe la începutul lui ianuarie, într-o zi oarecare, m-am așezat la birou, am luat un pix la întâmplare în mână și am început să scriu. Îmi doream de mult timp un moment în care să mă gândesc la ceea ce vreau să fac cu adevărat, un fel de versiune mai personală și chiar aplicabilă a bine cunoscutelor #newyearresolutions. Știam că vreau să învăț, că vreau să îmi dezvolt stilul…că vreau să îmi găsesc drumul în lumea plină de culoare pe care am ales-o. Iar la sfârșitul listei, am pus în josul paginii o steluță, după care am scris, cu o oarecare reținere: să am un loc al meu, unde să pot vedea cum ideile, culorile, trăirile mele prind viață.

Am pus punct unei dorințe care nu știam dacă se va împlini vreodată. De ce să-i trebuiască unui copil de 17 ani așa ceva? Cu nesiguranță în mâini, am ridicat foaia de pe birou și, după o lectură scurtă, am îndoit-o de câteva ori și am pus-o în buzunarul de la agendă.

Odată cu bucata aceea de hârtie am închis oarecum și emoțiile pe care le aveam pentru visul ăsta, căci au urmat câteva luni în care, printre călătorii, seminarii, mai multe proiecte și, evident, școală, aprape că l-am dat uitării.

Timpul se scurgea atât de repede, încât nici nu îmi dădeam seama că, pe zi ce trecea, reușeam să bifez câte un punct din listă, însă nimic nu părea să mă conducă spre steluța așezată timid în colțul de jos la paginii.

La sfârșitul lunii mai m-am hotărât să urmez un curs pe care mi-l dorisem de ceva vreme, iar asta a însemnat să numesc orașul Cluj-Napoca ,,acasă” pentru aproape două luni de zile. Nu știam nimic de aventura care avea să se creioneze în jurul mutării mele acolo, a drumurilor infernale cu trenul care întârzia de fiecare dată. Eram însă cât se poate de sigură că vreau să fac pasul ăsta și așa s-a și întâmplat.

Entuziasmul se citea în ochii mei de fiecare dată când vorbeam despre călătoria pe care urma să o fac. Eram fericită că urma un pas important pentru mine, pentru arta mea, iar în momentul în care am semnat formularul de înscriere, mi-am dat seama că lipsea ceva din toată aventura mea colorată. Atunci mi-am adus aminte cu exactitate ceea ce scrisesem pe listă la începutul anului…Și uite așa a apărut ideea studioului meu. Spațiul îl aveam deja, datorită cabinetului de estetică al mamei, însă drumul lung abia atunci avea să înceapă.

Pe parcursul celor două luni petrecute la Cluj, fiecare zi era dedicată unui anumit obiectiv: azi mobilă, mâine decorațiuni, rame, oglinzi și lista poate continua. Au urmat multe drumuri cu taxiul dintr-un capăt în altul al orașului, doar ca sa fiu sigură că nu ratez niciun loc în care aș putea găsi ceva ce să se potrivească viziunii mele despre micul univers care se creiona acasă.

IMG_20160727_214647

În weekenduri mă trezeam devreme ca să prind trenul de 6 dimineața și să ajung mai repede în Oradea, doar ca să văd cum decurg lucrările. Țin minte și acum și mă apucă râsul pentru că, de multe ori, ajungeam în gară, fugeam la mașină să pun bagajele și o rugam pe mama să mergem direct la studio, unde stăteam ore în șir ca să analizez fiecare colțișor și să-mi imaginez locul exact al fiecărui lucru.

IMG_20160711_134249

Amenajările au mers bine, iar eu aproape că nu am simțit când au trecut cele două luni. Era începutul lui august când m-am întors acasă, în Oradea, o zi caldă, în care orele petrecute pe drum parcă nu se mai sfârșeau. Când am văzut tăblița pe care scria Bine ați venit în Oradea, am tresărit brusc. Bineînțeles că ne-am îndreptat spre studio. Aveam și atunci geanta pe umăr, iar mama mi-a dat cheile ca să deschid eu ușa, pentru că de acum locul acela era al meu. Am pus geanta jos, am aprins luminile candelabrului și mi-am văzut toate ideile puse cap la cap într-un mod impecabil, la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Când nu ești la fața locului, îți faci tot felul de scenarii imposibile în cap despre culori greșite pe pereți, oglinzi sparte etc.

IMG_20160831_162205

Aceea a fost prima zi petrecută acolo, prima mea zi la studio. Era un perete înalt, vopsit negru, unde mă hotărâsem să desenez ceva, iar o prietenă dragă mi-a spus să scriu ,,Welcome to my Woderland”. Așa a și rămas, mica mea țară a minunilor, clădită din culori și zâmbete și așa este și acum, la șase luni de când i-am trecut pentru prima dată pragul.

20161222_171956

Vă las aici câteva fotografii.

IMG_20160805_230047

IMG_20160806_174548

IMG_20160810_155434

IMG_20161015_114906

IMG_20161216_211125

IMG_20161223_083107_179

IMG_20161101_151143

pixlr_20160825121550719

incheiere

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply