Lifestyle, Make-up & Stories

19 ani, un trecut și un viitor

”Today is the oldest you’ve ever been and the youngest you’ll ever be again”

Nici nu știu cum să încep acest articol, pentru că sunt atât de multe lucruri de spus, emoții pe care să le transpun în cuvinte și gânduri pe care să le transmit tuturor.

Acum 19 ani,pe vremea asta, se năștea o fetiță, pe atunci cu părul negru, care avea în față o viață căreia să îi cunoască toate misterele și chiar miracolele. Iar azi, la 19 ani, vă scrie același suflet gata să vă introducă în lumea lui, să vă arate drumul pe care l-a urmat ca să ajungă persoana care este acum, dar și cel pe care dorește să meargă în continuare, pentru a-și construi viitorul.

Să fii născut de Crăciun este ceva special, aș spune eu. Unii zic că primești cadouri duble, alții că nu toată lumea își aduce aminte de ziua ta tocmai pentru că oamenii sunt preocupați să ureze ,,Sărbători fericite!”. Adevărul este undeva la mijloc. Eu continui să spun că ziua mea de naștere este un moment foarte special, pentru că de fiecare dată îmi dau seama cât de norocoasă sunt să am cei mai frumoși oameni în jurul meu. Cel mai de preț cadou este să te trezești dimineața și să vezi că, deși departe de tine, în alt oarș, altă țară, poate alt continent sau chiar dintr-un aeroport, o persoană ți-a scris să îți ureze la mulți ani și o grămadă de alte gânduri bune, pe care poate nici nu apuci să le citești pentru că te copleșesc emoțiile. Este un sentiment pe care nu îl pot descrie în cuvinte. Citeam undeva că pe măsură ce te maturizezi, lista de cadouri devine tot mai scurtă pentru că ceea ce îți dorești, nu se poate cumpăra. Ei bine, este cât se poate de adevărat. Când eram mică, tocmai pentru că eram născută de Crăciun, nu concepeam să fie ziua mea și să nu fiu înconjurată de cadouri de la părinți și rude. Acum, să îi știu pe cei dragi alături de mine, să le primesc gândurile bune și îmbrățișările e cel mai de preț cadou, car cu siguranță rămâne viu mult timp.

În acești 19 ani s-au schimbat foarte multe și, cel mai important, m-am schimbat eu, ca om, ca mentalitate, ca suflet care visează la o zi de mâine mai bună, când să reușească să își împlinească o dorință. Am fost un copil destul de timid, însă întotdeauna hotărâtă și gata să fac orice pentru a-mi împlini visurile. Așa am luat contact cu lumea artelor pentru prima dată. Când tata mi-a pus creionul în mână și m-a învățat să desenez, am știut că desenul va fi un domeniu de care voi fi legată pentru totdeauna într-un fel sau altul. 1231231

În clasa a 5-a, am participat pentru prima dată la Olimpiada de  limba română, când m-am calificat la faza județeană. Atunci am început să scriu și să realizez că, așternând cuvintele pe hârtie, poți să exprimi atât de multe lucruri pe care poate nu reușești sau nu ai curajul să le spui în realitate. Am fost și olimpică națională, de 2 ori, ceea nu a reprezentat decât o confirmare a faptului că scrisul face parte din viața mea.

La 13 ani am mers pentru prima dată la un curs de dans, în vacanța de vară. După o lună, când cursul s-a încheiat, am spus că ,,eu vreau să rămân aici”, în sala de dans, unde era o energie pe care nu o mai întâlnisem până atunci, îți oferea o libertate de neimaginat.În acel moment am renunțat la tot: la desen, la muzică (începusem de ceva timp să cânt la chitară), la scris, la tot ceea ce spuneam că reprezintă viața mea. Ringul de dans era un fel de cel mai bun prieten: acolo ne împărtășeam bucuriile, acolo ne spuneam supărările, acolo se răspândeau toate emoțiile pe care o fată de 14 ani le putea strânge. Și așa a fost câțiva ani, până când, din cauza unei accidentări stupide, am fost obligată să abandonez acel ceva pe care îl vedeam în mintea mea ca o întreagă viață. Nu mă puteam închipui fără toate antrenamentele, spectacolele, concursurile la care participasem înainte. Am păstrat ultima pereche de pantofi pe care am avut-o și uneori îmi place să îi încalț și să rememorez câteva figuri de dragul a tot ceea ce a însemnat sportul ăsta pentru mine.

1459303_567043073432117_5363585998125374001_n

Dansul a fost cu siguranță acel ceva care mi-a schimbat viața definitiv: pe de-o parte, mi-a făcut adolescența cea mai frumoasă perioadă trăită până atunci și, pe de altă parte, datorită dansului s-a născut Antonia cea care se află  aici, în fața voastră, ca make-up artist și blogger. Machiajul e ultima mea legătură cu amintirile pe care le am la competiții și în sala de dans și de aceea va rămâne pentru totdeauna o parte din mine, indiferent ce altceva aș face în viață.

Așadar, la 16 ani mi-am spus că trebuie să găsesc ceva ce să îmi ocupe timpul pe care înainte îl dedicam dansului și am ales machiajul. Inițial, nu credeam că va fi un domeniu care să mi se potrivească pentru că îmi pierdusem ambiția de a începe ceva nou. Dar acum, după 3 ani, pot să spun că am făcut cea mai bună alegere. Mi-a fost greu să trec de prejudecățile oamenilor, care nu aveau încredere într-o fată de 16 ani, însă eu am avut și, mai mult decât atât, am crezut în artă și, de fapt, în arta mea. Asta m-a adus aici și mi-a dat putere să îmi clădesc cariera,

La 17 ani aveam propriul meu studio, unde să le primesc cu drag pe cele care vor să le împărtășesc din pasiunea mea pentru culoare și frumos.

curs4

Și uite că am ajuns la 18 ani. Atunci am decis că a venit vremea să reiau una dintre pasiunile mele vechi și anume scrisul, dar am vrut să o fac puțin altfel, adică să am ocazia să dau mai departe din experiențele și trăirile mele. Așa a luat naștere www.antonialestyan.ro, care azi, în aceeași zi cu cea în care m-am născut eu, împlinește un an. Într-un an de zile am scris 41 de articole din diferite domenii, am povestit întâmplări fericite sau am conturat în litere momente când poate aveam lacrimi în ochi, dar mă bucur că, încetul cu încetul, creștem o comunitate de cititori interesați.

IMG_20161225_185029_836

IMG_20161224_120731_432

Tot la 18 ani am avut parte și de cea mai mare realizare a mea de până acum ca make-up artist și anume primul meu seminar pe care l-am susținut pe o scenă, în cadrul unuia dintre cele mai mari evenimente de beauty din țară. Acesta a fost momentul când am evoluat ca artist, pentru că am prins și mai multă încredere în forțele mele, în viziunea mea și în dragostea pe care o port artei, în toate formele ei.

22851869_1926666187349448_6129757861744398105_n

Sunt studentă la medicină în anul I și primesc foarte des întrebarea ,,Cum poți să faci și artă și medicină?”. Nu le fac pe nici una dintre ele. Sunt pur și simplu parte din mine și niciodată nu aș putea să aleg una în defavoarea celeilalte.

spital

Azi am împlinit 19 ani. Au trecut cei 18 în care am trăit emoții atât de diferite, în care am plâns și am râs deopotrivă, în care am cunoscut oameni, dar am și pierdut… și a trecut și un an de când am ales să vă dedic vouă o bucățică din timpul meu, pentru a vă adresa câteva rânduri aici, pe blog.

Acestea sunt câteva fâșii din trecutul meu, cel care m-a adus până aici și de la care am învățat să îmi respect alegerile și să cred cu tărie în ceea ce iubesc. Care e viitorul? Sincer, nu știu. Sunt atât de multe visuri pe care îmi doresc din suflet să ajung să le îndeplinesc, dar vreau să cred că viața are ceva rezervat pentru mine și tot ce pot să spun este că aștept cu nerăbdare să descopăr noul drum pe care voi merge de acum încolo.

Înainte să închei, aș vrea să le mulțumesc celor mai importanți oameni care au fost alături de mine mereu și care au crezut în mine mai mult decât oricine altcineva, indiferent de ce am ales să fac sau de binele și răul prin care am trecut.

1-78

16195896_687838761390115_445139265163663750_n

Vă doresc sărbători fericite, alături de cei dragi vouă, să fiți înconjurați de iubire și să nu încetați niciodată să credeți în voi și în visurile voastre!

incheiere

Previous Post Next Post

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Otilia 26 decembrie 2017 at 12:10

    Felicitări Antonia! Un copil talentat si cu multa căldură în suflet! Iti doresc tot binele din lume si sa iti fie drumul vieții presărat cu realizari si succese!

    • Reply Antonia 27 decembrie 2017 at 8:36

      Multumesc mult!

    Leave a Reply