Lifestyle, Make-up & Stories, Travel with me

This is the life that I dreamed of

A trecut ceva timp de când nu am mai apucat să stau, să analizez lucrurile care se întâmplă în jurul meu, să spun ceea ce gândesc, ceea ce simt cu adevărat și să scriu aici, într-un ton poate mai personal decât atunci când vorbim despre machiaj, îngrijire, evenimente și altele.

Zilele trecute am primit un mesaj de la o persoană pe care nu o cunoșteam, în care imi zicea: ,,Hei.Văd că îmbini frumos arta cu medicina. Cum reușești? Mai ai timp și pentru tine?” și, sincer, m-a pus puțin pe gânduri. Am auzit de mai multe ori întrebarea ,,Mai ai timp și pentru tine?” sau chiar ,,Mai lasă toate prostiile alea. Fă-ți timp și pentru tine!”, spuse pe toate tonurile posibile și venite de la persoane care, de data aceasta, mă cunoșteau sau măcar eu aveam impresia asta.

Însă de fiecare dată când auzeam o astfel de remarcă, rămâneam la fel de mult pe gânduri, iar odată cu mesajul de care vă povesteam mai sus, mi-am zis că merită să stau puțin și să cuget.

În curând voi face 19 ani, mai exact pe 25 decembrie și da, sunt conștientă că nu am viața pe care orice altă fată de 19 ani o are: mergând la facultate, eventual un part-time job, ieșind în oraș etc. Și lucrul ăsta mi s-a spus de nenumărate ori: ,,Doamne, da’ tu nu ai deloc o viață normală de copil de 19 ani!”. Da, știu.

Dar știti ce mai știu? și îmi dau seama de fiecare dată când mi se atrage atenția că nu îmi fac timp suficient pentru mine: asta este viața pe care mi-am dorit să o trăiesc! Și nu aș putea fi mai fericită decât acum.

Sunt studentă la medicină în anul I și, într-adevăr, nu este ușor. Toată lumea știe cât de mult este de învățat, dar este facultatea pe care am știut dintotdeauna că o voi urma. Nici nu am putut să mă gândesc la o altă opțiune. Nu mă vedeam altundeva. Recent am participat la Zilele Medicale Orădene, prima mea conferință unde am avut ocazia să țin o prezentare în fața altor studenți și cadre universitare și mă simt mândră că am ajuns acolo.

IMG_20171124_220835657

Prezentarea mea a fost vineri, sâmbătă m-am ocupat de câteva cliente la studio, după care am filmat un review pentru canalul meu de Youtube și am avut grijă să îmi împachetez o parte din materiale, pentru că duminică era o zi  mare. După ce am ajuns acasă, am început să editez clipul și să mă gândesc la detaliile pentru Holiday Glam, masterclassul pe care îl voi susține peste 2 săptămâni: programa, necesarul de produse, aranjarea studioului  etc. – pentru că îmi place ca totul să fie planificat din timp.

IMG_20171125_134901_437

Duminica e o zi pe care îmi doresc să o păstrez pentru a o petrece în familie, însă nu reușesc întotdeauna, sau cel puțin nu cât mi-aș dori eu. Dimineața e frumoasă, pentru că e momentul acela când suntem toți cu siguranță, iar micul-de-jun luat împreună e sfânt, aș putea zice. După aceea am mers să fac câteva cumpărături și când m-am întors, am avut grijă să îmi spăl și usuc toate pensulele de make-up. Nici nu aveți idee ce muncă titanică este să te ocupi în parte de fiecare, dar sunt prelungirea mâinii mele, nu aș putea lucra fără ele.

Cât timp pensulele se uscau, eu mi-am scris articolul pentru blog pe care voiam să îl încarc odată cu review-ul de pe Youtube și s-a făcut ora 16:00. Mai știți că vă spuneam că duminică e o zi mare? Ei bine, la 19:30 aveam avion către București Primul meu zbor cu avionul (shame on me), emoții, oare cum o să fie, ce senzație ai când decolează? Noroc că aveamun însoțitor de seamă, pe tata, care mă pregătea psihologic.

IMG_20171126_190823_931

 A venit și timpul să mergem la aeroport, am trecut de controlul de siguranță, am stat și în sala de așteptare și ne-am urcat în avion. Am ajuns și în București după o oră și un pic, mai fericită, ce-i drept, pentru că zborul mi s-a părut o experiență faină și deja îmi imaginam toate locurile unde vreau să ajung de acum încolo. Ne-am cazat și după ce mi-am desfăcut bagajul, am început să citesc. Dimineața următoare aveam examen. Undeva după 12:00 am adormit.

Ziua de luni în București nu a fost foarte ,,primitoare”, pentru că stătea să plouă și toți oamenii pe care îi vedeam pe stradă păreau foarte îngândurați. Noroc că aveam prieteni care se asigurau că suntem bine dispuși.

IMG_20171127_100759_980

A trecut și examenul cu bine; e foarte ciudat să ai emoții pentru un examen unde faci ceva la care ții atât de mult și unde ai deja o experiență de câțiva ani (evident, vorbesc despre make-up), dar da, am avut și emoții. Așa sunt eu.

La 17:40 aveam avionul de întoarcere căre casă, așa că am fugit să mâncăm ceva rapid și apoi din nou la aeroport. Cu toate că era urât afară și un trafic infernal în București, care, culmea, nu mi se părea bizar deloc, orașul ăsta m-a făcut să spun că da, vreau să revin și să petrec măcar câteva zile ca să îl descopăr așa cum se cuvine. Bucharest, I’ll come back soon! 

IMG_20171127_162907_060

La ora 7 aterizam la Oradea, am urcat în mașină și am mers direct la Casa de Cultură a Sindicatelor, acolo unde urma să avem repetiție pentru balul bobocilor, care urma marți. Pantofii de dans îi aveam deja în geantă, am luat un baton proteic pe fugă și am fost pe scenă la repetiții, cu toate că mama îmi trimitea mesaje impacientată să nu cumva să mi se facă rău de la oboseală. Nici nu simțeam așa ceva, sincer.

Undeva către ora 11 seara am ajuns acasă, unde toți mă așteptau să le povestesc cum a fost zborul cu avionul, atmosfera din București, examenul etc. Știți voi cum e.

Marți dimineața de la 9 am luat-o de la capăt cu repetițiile, ultimele pregătiri, la ora 14:00 am avut o pauză pentru machiaj și păr și la 17:30 am fost înapoi lângă scenă pentru repetiția finală.

IMG_20171128_231323_949

La 21:00 a început balul, iar noi eram al patrulea moment pe desfășurător.  ,,Frumoasa din pădurea adormită” nu am crezut niciodată că o să mă facă să trăiesc una dintre cele mai frumoase experiențe Am avut o echipă de care sunt mai mult decât mândră, iar orele lungi de repetiții, pașii de dans care ne-am străduit să iasă perfect, au fost răsplătite cu premiul pentru cel mai complex moment artistic. Seara s-a încheiat, bineînțeles, cu o mică petrecere, care a început încă din backstage.

PSFix_20171129_211745

Astea au fost 5 zile din viața mea pe care am vrut să vi le povestesc mai în detaliu ca să pot să spun acum, în final, că sunt un om fericit.  Vreau să călătoresc cât mai mult, să le arăt oamenilor arta mea, să le vorbesc despre frumos. Vreau să învăț în continuare, vreau să devin un medic responsabil.

Am răspuns și acelui mesaj de care aminteam la începutul articolului și fiecărei remarci pe care cineva a făcut-o: nu există o rețetă pe care să o urmez, ca să fac și artă și medicină. Nu e ceva ce să reușesc, pentru că nu mă străduiesc să o fac. Ambele sunt parte din mine și vor fi mereu, iar eu sunt un om împlinit pentru că le fac pe amândouă cu aceeași pasiune și dedicare.

Nu spun că este ușor să ai un astfel de stil de viață și, mai ales la vârsta mea, pentru că aș fi ipocrită. Dar alegeți întotdeauna ceea ce vă face fericiți, nu ceea ce este ușor! 

Pentru mine, să mă trezesc în fiecare dimineață, să merg la facultate, să călătoresc, să fac artă e ceea ce mă determină să spun că asta este viața pe care mi-am dorit-o dintotdeauna și la care nu voi renunța, orice s-ar întâmpla.

#artistlifeisthebestlife

”Say YES to new adventures”

 incheiere

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply